ARTA


inperspectiva.ro

Conferentiar Universitar Doctor Daniela Frumuseanu

Pictura tinctoriala

 

 

Cel mai uzitat termen este cel de vopsire cu plante tinctoriale. Desigur, existӑ și numeroase experimente de imprimare (pe cât de spectaculoase, pe atât de simple) a formei, texturii și culorii plantelor, pe un anumit suport textil. Pentru fiecare dintre aceste tehnici existӑ procedee de lucru, instrumente și condiţii specifice.

Pentru ȋnceput, ar fi potrivit sӑ definim termenul ,,tinctorial”. Acestӑ denumire este atribuitӑ plantelor sau substanţelor care au putere de colorare.

Ȋnceputurile experimentelor de   vopsire cu plante tinctoriale este posibil sӑ coincidӑ  cu perioada antichitӑţii când știinţa utilizӑrii focului nu mai era un secret pentru nimeni,  meșteșugurile se diversificaserӑ, iar pigmenţii naturali ȋși fӑceau simţitӑ prezenţa ȋn arta specificӑ acelei perioade. Nu am cunoștinţӑ sӑ se fi pӑstrat dovezi din acele timpuri referitoare la capitolul vopsirilor de orice fel (a se face distincţia ȋntre a vopsi, a picta și a imprima).


Procedee de vopsire. Ce plante se folosesc pentru obtinerea culorilor?

Astӑzi, tehnica vopsirii cu plante tinctoriale este pusӑ ȋndeosebi ȋn relaţie cu materialul textil. Ca procedeu de lucru sunt posibile  douӑ variante: vopsirea prin fierbere și vopsirea la rece. Vopsirea prin fierbere (ȋntre o orӑ și o orӑ jumӑtate), este cea mai sigurӑ cale de extragere a colorantului tinctorial din plante, fiind și cea mai eficientӑ metodӑ de fixare. Pentru vopsirea  la rece, timpul de așteptare pentru migrarea colorantului ȋn fibrӑ este mult mai mare decât ȋn cazul anterior.

Un element extrem de important pentru asigurarea fixӑrii colorantului pe fibrӑ este mordantul (substanţa de fixare) care poate sӑ fie: piatra acrӑ (alaunul-mineral natural bio), piatra vânӑtӑ (sulfatul de cupru), oţetul, sarea grunjoasӑ, zeama de varzӑ, leșia de cenușӑ, borșul, zerul de caprӑ, etc.

Iatӑ și cum se utilizeazӑ mordantul: se poate adӑuga ȋn baia ȋn care se umezesc firele (sculurile) sau ţesӑtura, ȋnainte de vopsire; se poate adӑuga ȋn flota de vopsire dupӑ eliminarea  materiei vegetale și ȋnainte de introducerea firelor (sculurilor) sau ţesӑturii destinate fierberii;  se poate adӑuga dupӑ scoaterea firelor (sculurilor) din flota de vopsire, ȋn apa ȋn care se clӑtesc acestea, lӑsându-l  sӑ acţioneze 15-20 de minute, dupӑ care urmeazӑ spӑlarea (preferabil cu sӑpun de casӑ) și apoi, clӑtirea sculurilor cu apӑ caldӑ. Uscarea materialelor vopsite se face numai  la loc umbros, ferit de razele soarelui. Specialiștii recomandӑ și varianta ȋn care materialul vopsit sӑ rӑmânӑ la depozitat ȋntr-o pungӑ timp de o sӑptӑmânӑ. Aceastӑ perioadӑ ,,de odihnӑ” permite colorantului sӑ se fixeze mai bine pe fibrӑ.

 


inperspectiva.roinperspectiva.ro


Bazându-mӑ pe experienţele personale ȋn sfera vopsirii cu plante tinctoriale, voi menţiona câteva dintre ele. Astfel, plantele utilizate ȋn practica tradiţionalӑ pentru vopsirea firelor de lânӑ și bumbac sau a ţesӑturilor din lânӑ și bumbac, sunt urmӑtoarele: frunzele și fructele de nuc (le recomand deoarece au rezistenţe foarte bune la luminӑ și umiditate și se fixeazӑ pe orice suport fӑrӑ mordant; putem obţine: bej și nuanţe de brun pânӑ la negru pe orice tip de suport);  sӑnzienele (se utilizeazӑ inflorescenţa și se obţine galben auriu pe lânӑ și mӑtase), vetricele (se utilizeazӑ inflorescenţa și se oţine culoarea galben verzui pe firele de lânӑ); socul negru (se pot utiliza frunze, fructe, ramuri; culorea obţinutӑ pe firele din lânӑ este violet-grena, dacӑ folosim ca mordant oţetul din vin; dacӑ folosim ca mordant calaicanul, culoarea obţinutӑ va fi verde ȋnchis); se pot face combinaţii de plante (ex.: lumânӑricӑ și vetrice – inflorescenţele; culoarea obţinutӑ pe lânӑ ȋn urma utilizӑrii pietrei acre drept mordant, este verde-kaki). Lista plantelor tinctoriale pe care le-am ȋntrebuinţat  de-a lungul timpului pentru vopsirea suporturilor naturale sau sintetice, este foarte lungӑ. Mӑ voi opri aici, fӑcând totuși o menţiune care mi se pare importantӑ pentru acest tip de vopsire: mordantul utilizat ȋn toate cazurile vopsirii cu plante tinctoriale, poate ȋnchide sau deschide culoarea, o poate rӑci sau ȋncӑlzi. Exemplu: piatra acrӑ oferӑ cӑldurӑ și luminozitate culorilor, pe când calaicanul, rӑcește și ȋnchide culorile.


inperspectiva.roinperspectiva.ro


Cea mai simplӑ metodӑ de imprimare a materialelor textile cu plante tinctoriale se poate realiza prin batere cu ciocanul de cauciuc astfel: se așeazӑ o frunzӑ ȋntre douӑ ţesӑturi din bumbac; se bate suprafaţa pânzei cu ciocanul de cauciuc 2, 3 minute, pânӑ transpare culoarea și forma frunzei pe materialul textil; se eliminӑ frunza și se scufundӑ materialul imprimat ȋntr-o soluţie de apӑ și sulfat feros, dupӑ care, materialul se clӑtește și se lasӑ la uscat.

Foarte important și pentru vopsirea cu plante tinctoriale și pentru imprimarea cu plante tinctoriale: sculurile destinate vopsirii sau suporturile textile, nu se strâng, nu se storc, deoarece aceste acţiuni ar putea sӑ genereze vopsirea neuniformӑ a suprafeţei textile.


inperspectiva.roinperspectiva.ro


Ce rol joaca cromatica?

Dacӑ este sӑ  ne referim la cromatica rezultatӑ ȋn urma vopsirii cu plante tinctoriale, o simplӑ comparaţie ar fi extrem  de edificatoare: pe de o parte, culorile obţinute din plantele tinctoriale specifice zonelor calde (Indonezia, India, Africa) sunt mult mai pregnante cromatic (strӑlucitoare), au o apreciabilӑ putere de colorare și o rezistenţӑ mare ȋn timp pe suportul textil la luminӑ și umiditate; pe de altӑ parte, culorile obţinute din plantele tinctoriale specifice zonelor temperate, sunt mai stinse ca intensitate cromaticӑ, iar rezistenţa ȋn timp este de multe ori discutabilӑ.

Meșteșugul vopsirii cu plante tinctoriale poate fi regӑsit ȋn istoria trecutӑ și recentӑ a majoritӑţii popoarelor, chiar dacӑ astӑzi nu mai este o ȋndeletnicire la ȋndemâna oricui.

Rolul vopsirii cu plante tinctoriale se confundӑ cu cel al artei: ne apropie de armonia și echilibrul universal, atât de necesare astӑzi mai mult decât oricând.


inperspectiva.ro