ARTA

Conferentiar Universitar Doctor Daniela Frumuseanu
Arta textila

 

Ce denumim arta textila?
Arta Textilӑ ca artӑ a manipulӑrii firului/suprafeţei textile, având ca rezultat ȋnnobilarea acesteia din urmӑ
Prima posibilitate de abordare se referӑ ȋn esenţӑ la calitӑţile tactile ale suprafeţelor rezultate ȋn urma ţeserii manuale sau imprimӑrii. Dimensiunile texturilor, volumul și dispunerea formele decorative, culoarea, construiesc ȋmpreunӑ o experienţӑ senzorialӑ ineditӑ. Iatӑ de ce, atingerea unei suprafeţe textile este un act pe cât de firesc, pe atât de necesar pentru receptorul de frumos: numai astfel pare cӑ cercul comunicӑrii ȋntre el și lucrare, este complet. Prin aceastӑ acţiune individual, aproape instinctivӑ, transpare bucuria perceperii obiectului artistic supus contemplӑrii; metaforic vorbind, putem spune cӑ se creeazӑ un transfer de amprente imaginare ȋntre cei doi poli.
Valoarea de unicat a lucrӑrilor de artӑ textilӑ, este rezultatul firesc al unui proces individual laborios de prelucrare a unui cumul de date, ȋn care artistul textilist creeazӑ la propriu supafaţa, centimetru cu centimetru, conform unui concept ideatic și formal dinainte stabilit. Ȋn spatele a ceea ce se vede, autorul unei asemenea opere, depune o muncӑ atentӑ de documentare, interpretare și personalizare a informaţiilor selectate.

Arta textilӑ contemporanӑ are o paletӑ extinsӑ și foarte diversificatӑ de manifestӑri plastice. Astfel, pe lângӑ tehnicile binecunoscute de ţesut executate pe gherghef (haute-lisse) sau rӑzboi orizontal (basse-lisse), tehnicile imprimeurilor pe suport textil, tehnicile de manipulare textilӑ, tehnicile mix-media (juxtapuneri de suprafeţe colate/brodate/piroimprimate/etc.) ocupӑ un loc important ȋn arealul artei textile contemporane. De asemenea, utilizarea materialelor neconvenţionale (metal, plastic, lemn, ceramicӑ, rӑșinӑ, sticlӑ, hârtie, etc.) sporesc ȋn intensitate valenţele vizuale și estetice ale suprafeţelor textile, punând și mai pregnant ȋn valoare caracterul ludic al procesului de creaţie.

Arta Textilӑ ca parte a Artelor Decorative
Cea de-a treia posibilitate de abordare, Arta Textilӑ ca parte a Artelor Decorative, se referӑ la poziţia Artelor Textile ȋn cadrul Artelor Decorative, dar și la conexiunile dintre acestea. Pentru cei care nu cunosc domeniul Artelor Decorative, amintim secţiunile componente: Ceramicӑ, Sticlӑ, Metal, Design, Artӑ Muralӑ, Modӑ, Scenografie, Arte Textile și Design Textil. Ȋntre acestea existӑ interdependenţe de ordin conceptual, formal și tehnic, structurate pe limbajul și principiile de bazӑ ale Artelor Decorative. Ȋn acest cadru, produsele artistice rezultate (indiferent de zona Artelor Decorative) pot fi clasificate ȋn: unicate sau serie scurtӑ. Legat de aceasta și revenind la Artele Textile, remarcӑm prezenţa unui palier divers de produse artistice: tapiserii, panouri decorative imprimate/ţesute sau realizate ȋn tehnici mixte cu materiale neconvenţionale, accesorii pentru interior (perne, draperii, perdele, cuverturi de pat și fotolii, obiecte decorative), accesorii vestimentare (fulare, eșarfe, genţi). Cu adevӑrat provocatoare atât pentru artist, cât și pentru public, sunt instalaţiile artistice textile sau obiectele textile sculpturale (vezi: Magdalena Abakanowicz, artistӑ polonezӑ, renumitӑ pentru sculpturile textile).

De ce v-a atras domeniul?
Prima iubire a fost sculptura, dar din motive de sӑnӑtate am fost nevoitӑ sӑ renunţ și sӑ mӑ reorientez. Timpul mi-a demonstrat cӑ rӑul se poate transforma ȋn bine. Astfel, destinul mi-a oferit șansa de a ȋntâlni doi dascӑli remarcabili: profesor Elena Pârlea la Liceul de Artă din Bacău și profesor universitar Ecaterina Teodorescu-Humă la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti. Ambele erau douӑ talentate și pasionate textiliste, ambele erau dӑruite cu har pedagogic, extrem de modeste, generoase, dar mai presus de toate, erau ȋn stare sӑ trateze cu respect, cӑldurӑ și atenţie fiecare tânӑr ucenic. Ȋntâlnirea cu acești dascӑli, a fost fundamentalӑ pentru formarea mea ca om și artist, legându-mӑ astfel definitiv de domeniul fascinant al Artelor Textile. Odatӑ iniţiatӑ ȋn tainele acestui univers, am ȋnceput sӑ lupt permanent pentru a-mi gӑsi propria cale de exprimare ȋntr-o lume ȋn care pare cӑ totul s-a scris, totul s-a fӑcut. Iatӑ de ce provocarea a fost cu atât mai mare. Am ȋmbrӑţișat cu cӑldurӑ mediul textil, pentru infinitele posibilitӑţi de exprimare plasticӑ pe care le poate oferi, pentru potenţialul expresiv al tehnicilor utilizate, pentru bucuria și satisfacţia aproape palpabilӑ a construirii unui univers personal. Aceastӑ aventurӑ artisticӑ și spiritualӑ a fost și este cu atât mai incitantӑ, cu cât, de-a lungul anilor am avut alӑturi numeroase serii de studenţi cu care am ȋmpӑrtӑșit bucuria multor realizӑri pe plan artistic.

Existӑ o evoluţie a culorilor ȋn timp?
Existӑ un traseu dinamic al diversificӑrii ȋn timp a claselor de coloranţi, mai ales odatӑ cu introducerea industrializӑrii (sfârșitul secolului XVIII, ȋnceputul secolului al XIX-lea). Anterior acestei perioade, artiștii ȋși preparau culorile singuri ȋn atelier sau aveau ucenici care se ocupau de aceastӑ operaţie migӑloasӑ, care cerea timp și pricepere. Reţetele erau personalizate de cele mai multe ori, de aceea, modul de preparare al culorilor era diferit de la un artist la altul, de la un atelier la altul. Pigmenţii erau de sorginte naturalӑ obţinuţi din: minerale, plante sau insecte cu potenţial tinctorial (putere de colorare). Pentru a se fixa pe pânzӑ, pigmenţii au nevoie de un liant de naturӑ vegetalӑ sau animalӑ (cleiuri, cearӑ, rӑșini sau uleiuri).
Tot acest proces laborios asemӑnӑtor unui proces alchimic, va cӑpӑta noi valenţe odatӑ cu apariţia industrializӑrii și producerea pe scarӑ largӑ a coloranţilor de sintezӑ. Aceștia nu numai cӑ scutesc artistul de munca preparӑrii culorilor, dar sunt mult mai ușor de gӑsit și de utilizat, sunt fabricaţi ȋntr-o gamӑ variatӑ de nuanţe destinate diferitelor suporturi pe care pot fi aplicaţi, au rezistenţe foarte bune ȋn timp, parte dintre ei au un grad de toxicitate scӑzut și nu ȋn ultimul rând, satisfac necesarul artiștilor de pretutindeni. Luând ȋn calcul aceste aspecte, putem afirma cu certitudine cӑ existӑ o evoluţie a culorilor ȋn timp.

Tapiserii. Mic istoric.
Este cunoscut faptul cӑ la ȋnceput (cu precӑdere ȋn perioada Evului Mediu și ȋn Renaștere), tapiseriile lucrate manual la gherghef reprezentând scene alegorice sau diverse alte teme, erau utilizate pentru decorarea pereţilor sau diferitelor obiecte de mobilier. Odatӑ cu trecerea timpului, rolul funcţional al tapiseriei dispare, fiind ȋnlocuit de funcţia esteticӑ. O astfel de operӑ este destinatӑ contemplӑrii.
Revoluţia industrialӑ (ȋnceputӑ la sfârșitul secolului al XVIII-lea și ȋn primele decenii ale secolului XX) aduce transformӑri majore din punct de vedere tehnic și tehnologic, munca manualӑ fiind ȋnlocuitӑ cu mașinismul. Apariţia mașinilor industriale de ţesut nu vor ȋnlocui ȋnsӑ nici practicarea tehnicii gherghefului specificӑ tapiseriei clasice (haute-lisse) și nici tehnica rӑzboiului orizontal (basse-lisse) specificӑ compoziţiilor geometrice din textilele populare.
Tapiseria artisticӑ clasicӑ specificӑ Evului Mediu și Renașterii a fost preponderent parietalӑ, oferind sentimentul unei suprafeţe plane. Secolul al XX-lea a permis extensia comenzilor sociale care au susţinut realizarea tapiseriilor cu caracter monumental, datoritӑ schimbӑrilor de mentalitate specifice perioadei, dar și a susţinerii financiare a factorilor politici. De aici ȋncepe și saltul ȋndrӑzneţ al tapiseriei, de la reprezentarea bidimensionalӑ la cea tridimensionalӑ (sculpturalӑ); artistul textilist simte nevoia ca lucrarea sӑ invadeze spaţiul, oferind șansa publicului de a interacţiona cu aceasta, completând-o (vezi cazul instalaţiilor artistice textile sau obiectelor textile monumentale).
Acestea sunt in linii mari cele mai relevante trasee referitoare la istoria tapiseriei, pentru care existӑ ȋn toate bibliotecile lumii o bibliografie impresionantӑ.

Proiecte personale
Proiectele personale sunt oglindite ȋn primul rând de expoziţiile personale pe care le-am organizat de-a lungul timpului atât ȋn ţarӑ, cât și ȋn strӑinӑtate, ȋncepând din anul 1985. Asemenea evenimente care te reprezintӑ ca artist ȋntr-o anumitӑ etapӑ a evoluţiei tale, te responsabilizeazӑ din foarte multe puncte de vedere, pentru cӑ practic, ești singur ȋn faţa lumii: te supui judecӑţii publicului, colegilor de breaslӑ și nu ȋn ultimul rând propriei tale judecӑţi. O expoziţie personalӑ este un prilej de bilanţ, de emoţie, de ȋmplinire, dar ȋn aceeași mӑsurӑ reprezintӑ momentul unui nou ȋnceput. Aceste repetate raportӑri la tine (cel de ieri), la publicul larg, la opiniile colegilor de breaslӑ, ar trebui sӑ te ajute sӑ crești. Drumul performanţei este asemeni unei curse fӑrӑ sfârșit: știi când ȋncepe, dar nu știi când se terminӑ, pentru cӑ totul este ȋn permanentӑ schimbare și mereu avem câte ceva de ȋnvӑţat. Tot ce pot sӑ spun este cӑ meritӑ toate sacrificiile.

Ȋn continuarea celor menţionate anterior amintesc câteva expoziţii personale: Spaţiul cuvintelor (Alba Iulia, România, 2019); Metafizic (Râmnicu Sӑrat, Buzӑu, Bistriţa Nӑsӑud, România, 2018); Zwischen Weiss und Schwarz/Ȋntre alb și negru (Viena, Austria, 2017); Pierres et couleurs (Viens, Franţa, 2016), etc. Numitorul comun al acestor expoziţii este introspecţia ȋn lumea suprasensibilului, ȋn scopul definirii propriului profil interior. Compoziţiile textile preponderent monumentale reflectӑ rezultatul unei anumit tip de cercetare a lumii interioare sau exterioare, transpusӑ ȋntr-o cheie abstractӑ. Limbajul plastic utilizat pentru realizarea lucrӑrilor este personalizat conform proprie structure artistice, fiind ȋn esenţӑ specific mediului textil contemporan de facturӑ neconvenţionalӑ. Relaţia dintre bi și tridimensional a formelor care compun spaţiul, articuleazӑ ideea unitӑţii ȋn diversitate. Prin urmare, posibilitatea de a exploata multiplele direcţii de compunere a suprafeţelor, de utilizare a unor texturi contrastante din punct de vedere tactil, cromatic, dimensional, dar și libertatea utilizӑrii diferitelor tehnici de lucru, mi-au creat cadrul construirii unui univers personal, motivat plastic și conceptual.

Ȋn seria proiectelor personale se ȋnscrie și proiectul internaţional de carte-obiect WEST MEETS EAST – A Cultural Book Exchange, ȋnceput ȋn anul 2009, ca urmare a colaborӑrii mele cu artista americanӑ Joanne Luongo. Au luat naștere astfel 24 de lucrӑri (cӑrţi-obiect) care au parcurs drumul dintre America şi România timp de aproape 2 ani. Anul acesta, va avea loc la București cea de-a X-a ediţie a expoziţiei WEST MEETS EAST- A Cultural Book Exchange, la care vor participa ca de obicei, artiști din ţarӑ și din strӑinӑtate. Cred cӑ puterea de seducţie a cӑrţii-obiect constӑ pe de o parte ȋn libertatea infinitӑ de utilizare a: procedeelor și tehnicilor de lucru specifice artelor vizuale (colaj, broderie, piroimprimare, imprimare serigraficӑ, ţesere, papier-mâché, acuarelӑ, mix-media, etc.); materialelor diferite ca structurӑ și texturӑ (sticlӑ, metal, carton, hârtie, material textil, fire de orice tip, etc. ). Pe de altӑ parte, cartea-obiect spune o poveste chiar și ȋn lipsa textului, fiind de cele mai multe ori o experienţӑ tactilӑ și senzorialӑ, ȋn care magia atingerii și ȋnţelegerii prin descoperirea treptatӑ, stabilește o relaţie intimӑ cu cel care o rӑsfoiește.
Lista proiectelor personale trecute și actuale este foarte lungӑ și sper sӑ fiu sӑnӑtoasӑ sӑ o pot continua.