STIINTA


Inginer horticol Maria Raicu – Gradina Botanica „Dimitrie Brandza”- a Universitatii Bucuresti

Metode de inmultire a plantelor


Lucrati la sera in care se inmultesc o parte din plantele Gradinii Botanice. Ce va atrage in mod special ?

Lucrez la sera veche a Gradinii Botanice din anul 2003, deci de 17 ani, ani în care mi-am învățat meseria. Ce m-a atras? M-au atras oamenii......oamenii, pe care am avut norocul să-i întâlnesc și de la care am avut ce învăța. Nu m-am dat înlături de la nimic, am lucrat împreună cu ei, deoarece nu puteam să spun că le știu pe toate având o facultate, pentru că m-aș fi mințit pe mine... „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!”.

 Când m-am angajat nu știam prea multe despre sera veche, nu m-am gândit nici o clipă că voi ajunge să mă atașez așa mult de un loc, dar iată s-a întâmplat și pot spune sincer că fiecare plantă din această seră se bucură de atenția mea și a fetelor cu care eu lucrez.

Sera Veche din  Grădina Botanică „D. Brandza”  a Universității din București a fost construită  între anii 1889 – 1891, pe o suprafaţă de cca 760 mp, arhitectura lor fiind asemănătoare cu cea a serelor din Liége – Belgia. Ea a fost utilizată ca seră de expoziţie până în anul 1976, când a fost deschis publicului vizitator noul complex de sere destinat expunerii colecţiilor de plante exotice.

În prezent din Sera Veche se poate vizita un sigur  pavilion (reabilitat în anul 2011 printr-o sponsorizare) ,care adăposteşte plante caracteristice pădurilor tropicale. Restul serei este destinat întreținerii colecţiilor existente, pentru multiplicarea plantelor necesare menținerii colecțiilor din serele  de expoziţie, dar şi pentru a furniza material de cercetare şi studiu necesar lucrărilor practice şi demonstraţiilor cu studenţii.


InPerspectiva.roInPerspectiva.roInPerspectiva.ro

 


De cele mai multe ori ne intrebam cum se inmultesc diverse plante ornamentale pe care le avem in casa . Pornind de la acest aspect v-as ruga sa ne faceti o introducere cu privire la acest domeniu.

 Plantele ornamentale, în marea lor majoritate, se înmulțesc pe cale vegetativă, cele mai întâlnite și la îndemână fiind: butășirea, divizarea tufei, înmulțirea prin drajoni, stoloni, muguri adventivi, marcotaj, bulbi, rizomi, tuberculi, dar se pot înmulți și prin semințe, la speciile care formează ușor semințe (ex. ciclamenul, primula, gloxinia, asparagus, muraia, cafeaua etc.).  Metodă de înmulțire vegetativă este și altoirea, dar aceasta necesită un anumit grad de specialitate și nu este la îndemâna oricui. Se pot altoi citricele, azaleele, cameliile și nu în ultimul rând cactușii, la care altoirea se aplică în scopul de a realiza combinații interesante din punct de vedere ornamental între genuri și specii sau pentru salvarea unor specii cu un sistem radicular slab dezvoltat și care nu dau rezultate la butăsire.În laboratoare de specialiate se practică înmulțirea in vitro (înmulțirea prin celule meristemice care asigura cresterea)


InPerspectiva.roInPerspectiva.roInPerspectiva.ro 


Exista o evolutie la inmultirea plantelor de apartament?

 Din facultate, de la cursul de floricultură al regretatei doamne prof.univ.dr. Elena Șelaru mi-a rămas întipărit în minte următorul citat : „ ....floarea mândră sau modestă, supusă sau delicată, plină de miresme, cucerise toate locurile de pe pământ unde vegetația era posibilă. Sentimentul frumosului care mijea în inima omului primitiv și care s-a adâncit și s-a rafinat mereu, a găsit în floarea preexistentă unul din cele mai curate și mai mișcătoare obiective ale sale.” (sunt cuvintele academicianului Emil Pop).

 Este greu de stabilit când și unde omul a cultivat prima dată flori, dar de la începutul existenței, omul le-a observat frumusețea și a simțit nevoia de a le avea, de a le folosi  la înfrumusețarea casei, a locului de muncă sau de odihnă, ele căpătând astfel o importanță de ordin estetic. Evoluția și dezvoltarea producției de  plante ornamentale, din punctul meu de vedere, este legată de creșterea gradului de civilizație, de bunăstare și confort.


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro


Inmultirea plantelor se face in diferite moduri. Puteti sa ne dati cateva detalii legate de acest lucru?

Inmulțirea plantelor se face pe cale vegetativă (prin capacitatea pe care o au unele părți sau fragmente din plantă de a forma rădăcini) și pe cale generativă (prin semințe). Metodele de înmulțire vegetativă a plantelor cele mai întâlnite sunt: butășirea,  divizarea tufelor, înmulțirea prin drajoni, stoloni, marcotajul aerian și terestru, înmulțirea prin bulbi, tuberculi, rizomi; altoire.

Înmulțirea prin butași: este metoda cu utilizarea cea mai largă, butașul fiind o parte din tulpină, lăstar, frunză sau rădăcină, care detașată de planta mamă și pusă în condiții optime formează rădăcini. După natura organului prelevat la butășire se deosebesc următoarele tipuri de butași: butași de vârfuri de lăstari (cerceluș, mușcată, pentas, ficus etc.), butași de tronsoane de tulpină (colocasia, yuca, filodendron, cordiline etc.), butași de tronsoane de tulpini florale (orhidee, eșeveria), butași de frunze întregi (sedum, peperomia, violeta de cameră etc.), butași de fragmente de frunze (begonia, gloxinia, sansevieria, streptocarpus etc.), butași de rădăcină (clerodendron, aralia). Perioada de butășire influențează în cea mai mare parte ritmul, procentul de înrădăcinare, precum și dezvoltarea ulterioară a plantelor. Pentru plantele de seră, butășirea poate fi făcută în tot cursul anului, însă cel mai indicat moment este sfârșitul iernii până la sfârșitul primăverii (luna mai). Plantele suculente și cactușii se butășesc în perioada de creștere activă (aprilie-august)


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro



InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro



InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro


Înmulțirea prin divizarea tufei: se practică la plantele care cresc sub formă de tufă alcătuită din numeroși lăstari care se dezvoltă din mugurii plasați pe rădăcini sau numai în zona coletului (exemplu: Spathiphyllum, Aglaonema, Aspidistra, unele ferigi: Adianthum, Nephrolepis, Pteris). Metoda constă în scoaterea plantei din ghiveci și fragmentarea ei în bucați, astfel ca fiecare diviziune să posede mai mulți lăstari și câteva rădăcini. Este important să nu cadă pământul de pe rădăcini. Fragmentele de plantă obținute se plantează imediat în ghivece corespunzătoare ca mărime (diametrul ghiveciului să fie cu circa 4 cm mai mare decât diametrul volumului de rădăcini).

 Înmulțirea prin drajoni: lăstarii porniți din mugurii de pe rădăcină. Aceștia, bine dezvoltați și cu suficiente rădăcini se desprind de planta mamă și se plantează, individual în ghivece. Timpul optim de înmulțire prin drajoni este primăvara, dar poate fi în tot timpul anului. Se practică la agavă, bromelii, isoloma, unii palmieri.  

Înmulțirea prin stoloni: tulpini subțiri, flexibile, târâtoare, pe care se formează rozete de frunze cu rădăcini la bază. Separarea rozetelor de pe tulpină se face în momentul când au 4-5 frunze. Dacă rozetele de frunze sunt lipsite de rădăcini se pun la înrădăcinat pe un substrat de nisip sau turbă fibroasă; fie se marcotează în ghivece cu pământ, așezate în jurul plantei mamă. Exemple de plante care se înmulțesc prin stoloni: Chlorophytum, Saxifraga, Nephrolepis etc.


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro


Înmulțirea prin marcotaj: se aplică plantelor ale căror tulpini și ramificații au însușirea de a emite rădăcini atunci când vin în contact cu pământul. După înrădăcinare, care durează 4-6 săptămâni, plantele noi rezultate se detașează de planta mamă și se transferă în vase.

   În funcție de modul și locul de executare, marcotajul poate fi:

            - terestru: se aplică la plantele cu tulpini flexibile uneori târâtoare, pe care se formează rădăcini și lăstari noi în porțiunile care vin în contact cu pământul (Ficus repens, Hedera, Philodendron, Syngonium, Gynura, Pothos, Piper nigrum ).

La unele specii (ex. Anthurium andreanum) se face mușuroirea bazei tulpinii. Din mugurii plasați în zona îngropată pornesc lăstari cu rădăcini la bază.

            - aerian: este practicat la plantele care au tulpini și ramificații rigide (Ficus,Croton, Dracaena, Schefflera, Aralia, Camelia, leandru), ce nu pot fi curbate și aduse la nivelul pământului. În acest caz, pentru a favoriza pornirea rădăcinilor se incizează circular scoarța (atenție!, doar scoarța) sau se face o fantă sub mugure, substratul de înrădăcinare este fixat cu ajutorul unui manșon din folie de material plastic în locul unde se dorește producerea rădăcinilor. Ca substrat se folosește turbă fibroasă sau mușchi vegetal.

Înmulțirea prin seminte:

Anumite specii de plante de seră se pot înmulți și prin semințe, de exemplu: Strelitzia (pasărea Paradisului), Asparagus, Begonia, cactușii, orhideele, Streptocarpus, Gloxinia, Palmierii, Coffea (cafea), Murraia, Mimosa, Pelargonium (mușcate). 


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro


Ce alte alte modalitati de inmultire a plantelor exista?

Înmulțirea prin altoire: la grădina botanică altoim citrice și rar cactuși. Metoda ca  tehnica de altoire este aceeași ca în pomicultură, în cele ce urmează va fi prezentată metoda de altoire prin alipire. Deși în condiții de seră citricele se pot altoi tot timpul anului, totuși perioada optimă este primăvara, în aprilie-mai, când circulația sevei în plantă este mare și scoarța se desprinde ușor de tulpină.

Pentru altoirea citricelor avem nevoie de foarfecă de butași, briceag de altoit, rafie și punguță dintr-un plasic mai rigid.

 Portaltoii (plantele care se altoiesc) sunt plante obținute din semințe și pentru a fi apte altoirii trebuie să aibă cel puțin 2 ani și grosimea unui creion, scoarța ușor lemnificată. Portaltoiul se scurtează la 25-30 cm (se taie tot ce înseamnă lăstar cu frunze), se are  grijă ca tăieturile să rămână netede și curate.  Pe portaltoi se realizează o incizie transversală de 1-2 cm și desprinderea scoarței de lemn cu ajutorul briceagului, în partea inferioară a inciziei se intră mai adânc, chiar în lemn pentru a obține pana de îmbinare.


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro


 Altoii se recoltează de la plante sănătoase, care au fructificat, cu puțin timp înainte de operația de altoire și reprezintă un fragment din ramură de 1 an, cu 1, 2 sau 3 ochi (muguri). Sub mugure se curăță ușor scoarța de sus în jos cu briceagul de altoit ( aprox. 1cm), iar pe partea opusă se face o incizie sub formă de pană. Ramura altoi se introduce în incizia creată pe portaltoi, prin împingere de sus în jos, ajutându-ne de spatula briceagului. Trebuie avut grijă ca scoarța altoiului să se întâlnească cu cea a portaltoiului pentru a avea loc sudarea celor doi parteneri. Legarea cu rafie (sau bandă de altoit) a zonei de altoire se face cu multă grijă pentru a nu deplasa ramura altoi. Aplicarea pe capul de altoire a unui tampon cu vată care să absoarbă apa rezultată în urma procesului de evapotranspirație și acoperirea cu o pungă transparentă a elementelor altoite pentru a păstra umiditatea în jurul acestei zone.

Se verifică permanent ca de pe zona portaltoiului să nu pornească creșteri noi, orice încercare de creștere se suprimă. La o lună de la altoire pot apare primele semne de prindere, încep să crească lăstarii de pe ramura altoi, prilej cu care se va proceda la înlăturarea treptată a pungii de protecție (se taie punga într-un colț, apoi câte puțin până se renunță la ea de tot). La un an de la altoire , când sunt semne vizibile de calusare se va înlătura și banda de altoit (până atunci se verifică periodic să nu se stranguleze punctul de altoire). Citricul altoit va fructifica după 2-4 ani de la altoire, atunci când planta va avea formate ramurile de ordin 4.


InPerspectiva.ro

InPerspectiva.ro