STIINTA


inperspectiva.roDr. Cristian Goran - Cercetator Stiintific Gr.I - Institutul de Speologie ”Emil Racovita”

La noi sunt aproximativ 12 mii de pesteri

 

 

 

De unde pasiunea pentru speologie?

Prima pestera pe care am vizitat-o a fost Pestera Ialomitei din Bucegi. Nu stiu ce m-a fascinat mai mult atunci, micul schit si bisericuta de la intrare, salile mari si intunecoase sau faptul ca noi copiii ne tot rataceam la lumina slaba a festilelor cumparate de la calugari. In timpul liceului, cand am inceput sa merg singur pe munte, am revizitat Pestera Ialomitei si am trecut dincolo de Altar – terminusul traseului turistic – cu o mica lanterna, incercand sa ma tarasc prin apa si sa ajung cat mai departe in profunzimea pesterii. Pestera Ialomitei are cam 1400 metri, iar amenajarea turistica se opreste in fața unui baraj stalagmitic, dincolo de care galeria ingusta prin care curge raul subteran duce catre cateva mici sali care atunci mi s-au parut interesante. De fapt, interesul pentru pesteri este legat de pasiunea mea pentru munte. Sunt nascut in Campina, dar toate vacantele de vara le petreceam la Busteni – locul de origine al tatalui meu. Admiram muntele, doream sa urc pe munte, iar de la varsta adolescentei am inceput sa merg sistematic pe munte. Aceasta dragoste m-a facut sa-mi schimb complet planurile legate de urmarea unei facultati in domeniul fizico-matematicii si sa merg la Facultatea de Geografie. Facultatea a durat cinci ani si, spre norocul generatiei noastre, am avut perioade de practica lungi si frumoase, multe dintre ele in zone montane si astfel am putut sa ajung in diverse pesteri. Primele explorari sunt legate de prelungirea practicii si ramanerea mea pana la sfarsitul verii la Statiunea Geografica Orsova. Obisnuit sa colind pe crestele inalte ale Meridionalilor am fost socat sa constat cat de frumoase si interesante puteau sa fie peisajele calcaroase din Defileul Dunarii, Valea Cernei, Cheile Nerei sau culmile domoale ale Muntilor Banatului. Printre cercetatorii de la Statiune era si domnul dr. Ioan Povara, actualul director al Institutului de Speologie “Emil Racovita”, pe atunci hidrolog la Orsova, care incepuse o serie de explorari speologice in Banat, undeva pe langa Oravita, dar care erau facute cu mijloace tehnice destul de primitive.

Eu venind cu oarecare experienta in alpinism, am inceput sa ne antrenam si impreuna sa construim un minimum de echipament speologic: scari din franghie cu trepte din lemn, carabiniere, pitoane improvizate si, astfel, in vacanta din anul doi de facultate am mers impreuna, cu echipa de la Statiune, intr-o pestera foarte interesanta langa Baile Herculane, Pestera Mare de la Soroniste.

inperspectiva.ro

Colaborarea cu cercetatorii de la Statiunea geografica Orsova, ulterior intocmirea unei teze de licenta pe Valea Cernei, m-au dus in din ce in ce mai multe pesteri. Intamplarea a facut ca in acelasi timp, alti studenti de la Facultatea de Geologie-Geografie sa fie interesati de speologie si sa caute pesteri. In toamna lui 1968, impreuna cu Cristian Lascu, student la geologie si alti doi colegi geografi, Werner Herdlicka si Corina Dociu, ajutati de domnul Povara, profesorul Valeriu Trufas si prestigiosul geolog-speolog Marcian Bleahu, am reusit sa convingem Biroul de Turism pentru Tineret, recent aparut, ca in mai 1969 sa infiinteze Cerculul de Speologie “Focul Viu”, care exista si acum. In cadrul BTT-ului el functiona ca un cerc de turism specializat, iar membrii sai beneficiau de foi de drum cu pret redus si un minim de echipament de campare; era suficient sa putem pleca la pesteri, caci fiecare gaseam niste haine ponosite, o lanterna mai buna sau rea ori,cazul fericit fiind cand, ne puteam procura un lampas cu carbid. Incepand cu infiintarea acestui club de speologie, aproape toate vacantele si zilele libere au fost dedicate speologiei.

inperspectiva.roPrimele tabere speologice au fost in Bazinul Jiului de Vest, respectiv in aria calcaroasa din sudul Retezatului, unde gaseam pesteri sau mari avene cu nemiluita si in nordul Muntilor Valcan, iar in timpul anului universitar la Pestera Ratei din Muntii Leaota. Satisfactiile au venit curand. In Retezat am avut sansa sa descoprim un aven, Avenul din Stana Tomii, al carui put de 114,5 m a fost la vremea respectiva record national de verticala absoluta. Pestera Ratei era cea mai veche captare de apa dintr-o pestera facuta in Regat in 1906. Intrarea sa este inchisa printr-o constructie, in spatele careia, sunt niste bazine pentru captarea apei, dar despre golurile subterane din spatele bazinelor se stia foarte putin. Noi am inceput din toamna lui 1969 si pana in 1971 sa exploram si apoi sa cartam galeriile pesterii, descoperind cam 5 km. Cand zic “noi”, ma refer la o echipa alcatuita din Cristi Lascu, Ioan Povara, Mihai Jiboteanu, Werner Herdlicka, Gigi Croitoru sau cine mai putea sa ne insoteasca din Club in duminicile si zilele de chiul, cand plecam la pestera. Au fost niste ani superbi, iar pentru o parte dintre noi – care am ajuns speologi profesionisti sau cercetatori in domenii conexe speologiei – o experienta si scoala de exceptie.

 

In urma preocuparilor speologice, inca din facultate, am inceput si o colaborare cu cercetatori din Institutul de Speologie, viitorii nostri colegi Gabriel Diaconu si Traian Constantinescu mergand impreuna cu acestia pe teren, in muntii Valcan si Mehedinti.

Cum intre timp si dl Povara se mutase la Institut, mi-am propus dupa terminarea facultatii, in 1972,sa fac exclusiv speologie. Initial am avut o repartitie guvernamentala, ca profesor de geografie la tara, ca de altfel toti colegii mei, iar dupa un an de audiente si memorii in vara lui ‘73 am fost angajat la Institutul de Speologie unde lucram deja ca si colaborator.

E interesant. In momentul cand termini o facultate, Geografia in cazul meu, in care faci materii diverse, dar ai in cap o meserie foarte speciala, dintr-un domeniu foarte restrins, pentru care nu ai avut cursuri in facultate, despre care nu ti se vorbeste foarte mult, nu doresti altceva decat sa te descatusezi de plictiseala din facultate si sa te apuci de noua ta pasiune si meserie. Practic, geografia a fost ceva peste care am tras repede un oblon si am inceput sa citesc si sa ma preocup numai de speologie. Curand, dupa ce am inceput sa lucrez mi-am dat seama ca pestera este numai aparent un domeniu bine delimitat, iar intelegerea si conexiunile sale nu le poti observa, descrie si analiza daca nu ai imaginea mai larga si complexa a masivului ori regiunii in care se gaseste sistemul subteran. A trebuit sa recunosc peste ani, ca oricat de aride si neinteresante ti se par ca student materiile din facultate, ele iti ofera o suma de notiuni, concepte si metode deosebit de importante pentru formatia si profesiunea ta viitoare. Si asa, din speolog interesat numai de pesteri si avene, am ajuns sa ma preocup pe rand de geologie, carstologie, geomorfologie si chiar de multe dintre disciplinele geografiei fizice.

 

 

inperspectiva.roCe ne spuneti despre pesteri?

O pestera este o conventie, prin care sunt denumite cavitatile naturale explorate in scoarta terestra. Daca ar fi sa ne referim la definitie, pestera este un spatiu subteran in care patrunde omul. Aceasta este o definitie seaca si cu care nu opereaza nimeni. In primul rand exista doua categorii de pesteri: pesteri primare care s-au format odata cu roca, adica niste goluri care au ramas ca spatii goale in roca si pesteri secundare care sunt rezultatul eroziunii, disolutiei sau alterarii prin diverse procese a rocii. La noi sunt aproximativ 12 mii de pesteri. Majoritatea pesterilor din Romania sunt pesteri secundare. Cam 97%-98% din pesterile din Romania sunt formate in calcare, care sunt dizolvate de apele de infiltratie de catre continutul acestora in bioxid de carbon. Apa de ploaie sau care se pierde in rauri se infiltreaza prin fisuri si dizolva chimic roca formand relieful carstic. Cu cat acest proces numit disolutie este mai indelungat cu atat caile de patrundere ale apei sunt mai largi, permit percolatia unei cantitati mai mari de apa si reteaua de goluri subterane formata este cu sectiuni mai mari si mai extinsa. Relieful carstic si pesterile pe care la contine sunt o interfata a scoartei terestre, intre roca si exterior. Mediul geografic are cinci componente: roca, apa, aer, viata si soluri. In pestera gasim patru dintre ele: apa care intra prin rauri subterane sau pe fisuri si picura in galerii, gasim atmosfera, gasim viata (fauna adaptata pesterii), gasim depozite spalate de la suprafata si resedimentate in pestera sau pur si simplu formate prin degradarea rocilor gazda ale pesterii.

Majoritatea pesterilor sunt in arii montane sau in podisuri, dar exista pesteri si pe malul marii. Cum in evolutia sa relieful a avut frecvente oscilatii de nivel, multe dintre pesterile accesibile astăzi s-au format sub nivelul tarmurilor si raurilor, prin curgeri sub presiune. Pe masura ce nivelul marii a coborat, muntii s-au inaltat si vaile s-au adancit, relieful carstic, cāndva īnecat, a fost suspendat si nivelul altimetric la care se gaseste pestera este acum mult mai sus, iar o parte din galeriile si salile inundate odinioara de rauri subterane au ramas fara apa (relicte), īn ele formandu-se prin picurare din tavan binecunoscutele stalactite si stalagmite.

 

inperspectiva.ro

Cateva descoperiri si importanta pentru stiinta universala

Speologia este o stiinta sintetica. Ea s-a dezvoltat dincolo de schimbari geopolitice, prin pasiunea unor descoperitori si cercetatori, prin dezvoltarea progresiva a tehnicilor de explorare, conceptelor din cercetare, a metodelor si aparaturii de lucru, prin specializarea celor care o iubesc si o practica.

Cercetarile speologice pana in a doua jumatate a secolului XX erau efectuate de cercetatori specializati pe diverse domenii: biospeologii studiau fauna, geologii studiau, roca, mineralele si sedimentele din pesteri, chimistii si hidrologii studiau apele subterane, fizicienii-diverse procese fizice. In momentul de fata cercetarile speologice sunt interdisciplinare, adica exista echipe complexe care fie sunt dedicate rezolvarii unor paradigme ale cercetari speologice, fie sunt implicate in speologia aplicativa, protectia si valorificarea durabila a rezervelor mediului carstic. Uneori la un proiect pot lucra zeci de oameni, din diverse institutii si tari, fiecare fiind un specialist de mare prestigiu in domeniu si ma refer aici la toti colegii mei de Institut, aparatura utilizata in cercetarile speologice trebuie sa fie de cea mai mare precizie. Ca sa va dau un exemplu, chiar daca nu tine direct de preocuparile mele actuale, foarte importanta este acum studierea varstei umpluturii speleale pentru a se putea racorda cu alte determinari de varsta absoluta facute in calote glaciare sau in sedimente marine si pe baza datelor obtinute sa poata fi modelata tendinta schimbarilor climatice. Cercetările hidrogeologice si hidrochimice pentru evaluarea rezervei de apa din carst sunt, de asemenea, foarte importante. Nu trebuie uitat interesul din ce in ce mai mare pentru valorificarea turistica a pesterilor. Exista echipe de cercetare care sunt specializate in anumite aspecte ale mediului speleal. Dureaza ani de zile de exemplu sa studiezi depozitele dintr-o pestera care pot avea fosile, spor-polen si alti martori, care sa permita stabilirea varstei acestora. In functie de asociatiile faunistice si martorii fizico-chimici gasiti acolo,colegii nostri isi dau seama de modificarile climatice, ale vegetatiei si faunei in timpul Cuaternarului.

inperspectiva.ro

In ceea ce priveste rezerva de apa – formarea pesterilor fiind legata de circulatia subterana a apelor, pesterile fiind doar a suta parte din golurile subterane existente imediat sub suprafata topografica, dar si singura portiune vizibila, ai sansa ca patrunzand in subteran sa faci observatii si analize necesare calcularii rezervei de apa din carst.

Exista la noi o pestera celebra – Pestera de la Movile – langa Mangalia, unde fauna de acolo este rezultatul chemosintezei, adica este rezultatul existentei unui lant trofic special care porneste de la niste ape sulfuroase pe baza carora s-au format niste valuri de materie organica cu care se hranesc anumite specii de animale subterane care la randul lor sunt pradate de alte specii, fara ca acest lant trofic sa beneficieze de rolul fotosintetic al luminii solare. Descoperirea si studiul faunei din aceasta pestera a fost poate cel mai prestigios rezultat al cercetarii speologice romanesti. Trebuie spus ca sunt foarte multe specii noi pentru stiinta, actuale si fosile, descoperite de biospeologi in pesterile din Romania.

Chiar daca majoritatea pesterilor sunt formate in calcare, exista zone carstice si pesteri in alte tipuri de roci. La noi sunt cateva zeci de pesteri formate in sare, situate in Subcarpati, printre care si una dintre cele mai lungi din Europa, la Meledic pe valea Slanicului de Buzau. Tot ca o curiozitate legata de varietatea pesterilor trebuie mentionate pesterile cu gheata din Muntii Apuseni si Retezat, printre care se numara celebrul Ghetar de la Scarisoara si mai putin cunoscutele pesteri in piroclastite si depozite lacustre din Defileul Muresului superior. La Scarisoara exista in baza putului de intrare un bloc de gheata, o gheata fosila si stratificata, care contine frunzar si alte urme de substanta organica pe baza carora s-a putut face o determinare a varstei si s-au putut obtine informatii interesante despre evolutia climei si vegetatiei in ultimile milenii. Initial, varsta blocului de gheata s-a presupus ca este de aproximativ 5000 de ani, dar in momentul de fata varsta determinata a scazut la 3000 de ani. Scarisoara nu este singura pestera cu gheata, numai ca in restul pesterilor depozitele cu gheata sunt fie mai mici, fie nu au aceasta vechime. In Defileul Muresului, dintre Toplita si Deda, speologii din Targu Mures au descoperit, cu ani in urma, cateva zeci de pesteri formate prin descompunerea si spalarea trunchiurilor unor arbori giganti, doborati in timpul eruptiilor vulcanice din Muntii Calimani si acoperiti de aglomerate vulcanice sau sedimente lacustre. Adancirea Muresului, in defileu, a deschis prin eroziune cavitatile lungi de zeci de metri formate pe amprenta acestor arbori care au apartinut florei tertiare.

 

Tehnica de explorare

Tehnica de explorare in speologie a evoluat imens. La inceputurile explorarilor noastre se mergea pe scari facute din funii, pe trepte de lemn care erau ingrozitor de grele, o scara de 10 m putea sa ajunga la 5-6 kg, ulterior au aparut scari cu trepte din duraluminiu pe cablu de otel, iar in momentul de fata s-a renuntat complet la scarile de electron (asa se numeau scarile speologice) si atat coborarea cat si urcarea se fac pe coarda simpla. In primii ani de speologie inca mai aveam corzi din canepa recuperate de la alpinisti, apoi au aparut niste corzi sintetice din celofibra sau dederon, care se intindeau foarte tare; de exemplu, in cazul in care coborai intr-un put de 40 de metri coarda se intindea 4-5 metri si daca dupa un rapel aveai ghinionul sa ajungi fix la capatul corzii pe fundul putului, ca sa poti urca inapoi trebuia sa te cateri pe perete si sa prinzi coarda care atarna in gol. In momentul de fata in speologie se folosesc sisteme de urcare-coborare dedicate special acestei activitati si corzi statice, sigure si care nu mai au nici un fel de intindere.

inperspectiva.ro

Care sunt punctele de interes stiintifice ale Dvs legate de pesterile romanesti?

Interesul meu stiintific a fost initial exclusiv speologic, mi-am dat seama ca speologia in sine daca nu este legata de ceea ce este in jur este foarte greu sa treaca dincolo de nivelul de inventar, drept care de la explorarea unor pesteri, cartarea si descrierea lor, am trecut la studiul unor zone carstice. In paralel cu cercetarile din marile pesteri ale Podisului Mehedinti ale echipei din Institut, m-am apucat sa fac si harta carstului regiunii, Podisul Mehedinti fiind una dintre importantele zone carstice din Romania. Ulterior am observat ca formele de relief si particularitatile carstogenetice de acolo sunt reprezentative pentru un tip de carst aparte. M-am apucat sa studiez, pe rand, mai toate masivele carstice asemanatoare cu Podisul Mehedinti sau ceea ce se numeste carstul de bara calcaroasă, adica arii carstice dezvoltate axial, cu lungimi de ordinul zecilor de kilometri si foarte inguste, in care datorita configuratiei lor specifice relieful, hidrografia si speogeneza sunt diferite fata de a altor tipuri de carst.

Mi-am dat seama pe la sfarsitul anilor ’70, cand se descopereau sute de pesteri pe an, ca nu exista nicaieri un inventar al pesterilor din Romania, drept care printr-o serie de fise puse la dispozitia celor care descopereau si explorau pesteri, am initiat un sistem de inventariere al descoperirilor si cartarilor, care a dus la publicarea unui catalog al pesterilor din Romania. Catalogul a fost publicat in 1982 si acolo sunt cuprinse cam 6800 pesteri. Plecand de la acest catalog am infiintat in Institutul de Speologie Cadastrul Carstului din Romania.

Am lucrat in mai toate zonele carstice din tara, fie ele bare calcaroase, platouri sau masive carstice. Dar odata cu trecerea timpului, am facut o adevarata pasiune, mai statica cei drept comparativ cu explorarea, pentru determinarea, nomenclatura si geosistematica formelor carstice, iar acest subiect ma intereseaza la fel de mult si acum. In prezent, incerc sa termin o lucrare referitoare la clasificarea formelor din carst.

inperspectiva.ro

Ca sa fii speolog …

Trebuie sa vezi cat mai multe pesteri, sa ai cat mai multe exemple si cat mai diverse, deoarece pesterile si contextul in care s-au format si functioneaza acestea sunt foarte diverse. Dupa care, fiecare trebuie sa se specializeze intr-un fel sau altul, prin studii masterale, prin doctorat intr-un anumit aspect al cercetarii speologice. Noi am vorbit de speologie ca despre o activitate de cercetare. Cine este pasionat numai de explorare, are nevoie pe langa o buna conditie fizica si spirit de echipa de cunostinte cat mai diverse si, nu in ultimul rand, sa nu-si piarda pasiunea. In prezent este din ce in ce mai greu sa fii explorator, deoarece sunt din ce in ce mai putine pesteri care pot fi descoperite, iar un echipament speologic sigur si de calitate este foarte scump. In momentul de fata, o noua descoperire inseamna investitii mari, adica nu mai pleci pe munte, cu doua conserve si ”nasul”, si acolo dai de o pestera pe marginea drumului. Trebuie sa faci cercetari, masuratori pentru a descoperi ceva nou, trebuie sa ai echipament de alpinism subteran, de scufundare, eventual sa faci sapaturi ca sa treci prin niste locuri colmatate. Pentru cine nu poate sau nu are timp sa faca explorare, si vizitarea unor pesteri deja stiute este o activitate interesanta care poate sa aduca satisfactii si din care tot timpul ai ceva de invatat.

Cercetarea speologica este din ce in ce mai diversa, iar plaja de subiecte este din ce in ce mai mare fiindca, daca pana acum patru–cinci decenii studiul pesterilor era considerat ceva aparte, un soi de hobby a unor cercetatori de a lucra in mediul subteran, in momentul de fata speologia este parte a cercetarii geodinamicie si biosistemice, determinarile si racordarile care se pot face in pestera fiind uneori mai valoroase decat cele de la suprafata. Si asta fiindca pestera pastreaza martorii geodinamici si cronologici nealterati, adica un reper gasit in pestera nu este foarte tare modificat, in comparatie cu dinamica si alterarea mediului superficial.

In prezent scopul principal al speologiei este cel al cercetarii geodinamicie si ecologice, dar exista multe alte subramuri ale speologiei, mai putin cunoscute si care vor avea o importanta din ce in ce mai mare – e suficient sa amintim speleoterapia si speomedicina. Este foarte greu de descoperit noi resurse si de facut previziuni in ceea ce priveste dinamica globala, evolutia climei si a reliefului daca nu ai niste cronici din trecut. Se investesc sume imense pentru a se studia si combate efectele incalzirii globale. Nu se poate previziona nimic, daca nu stii ce a fost in trecut si daca nu stii ce a mai ramas din evolutiile anterioare, iar speologia este si ea o mica particica din cercetarea si interdisciplinaritatea oarecum globala de astazi.

Dar pentru ca pasiunea pentru speologie si ceea ce poate sa ofere aceasta simplului vizitator pasionat de frumusetile naturii sau cercetatorului implicat in complicate investigatii stiintifice sa dureze, pesterile si zonele carstice care le contin trebuie sa fie conservate si ocrotite.