PRIMA PAGINA   INTERVIURI   CONTACT

 

 


inperspectiva.ro

 

 


 

SPORT


inperspectiva.roDan Straub Vladescu - Antrenor Atletism

Romania va fi intotdeauna in inima mea. Ma agat de orice prilej, mai mic sau mai mare, sa vin in Romania. Chiar si atunci cand nu am nici o treaba.

 

 

 

Dan Straub Vladescu.  Atletism. Inceputuri.

Primul meu contact cu atletismul l-am avut la varsta de 17 ani cand am participat pentru prima data la o competitie deschisa elevilor pe stadionul “Republicii”, cum se numea atunci. Am participat atunci la mai multe probe si am castigat la saritura in inaltime. Am fost surprins pe moment si am crezut ca pot sa realizez mult mai mult daca voi urma un program riguros de antrenament. Asa am inceput…Ulterior m-am inscris la Clubul “Metalul”, pentru ca era langa langa mine si am inceput antrenamentul in mod organizat.

In 1961 am obtinut primul meu mare succes devenind campion balcanic de juniori.

O mare influenta asupra mea a avut-o organizarea Campionatelor Internationale anuale ale Romaniei care se desfasurau in Bucuresti, unde veneau peste 40-50 mii spectatori intr-o atmosfera deosebita, cu participarea atletilor straini din Europa si America. Cei care  participau la astfel de evenimente si aveau rezultate deosebite erau priviti ca niste personalitati.

 

 

Pasiunea pentru atletism. Romania si Germania

Mi-a placut atletismul pentru ca tu ca individ nu depinzi de ceilalti, depinzi numai de tine atat la victorii, cat si la infrangeri.

Am hotarat sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport pe care am absolvit-o in 1966. La terminare am decis sa lucrez ca antrenor si placandu-mi munca cu copiii am activat timp de peste 20 de ani la Clubul Sportiv Scolar Numarul 4 din Bucuresti. Atletii juniori pregatiti de mine au obtinut zeci de titluri si medalii la Campionatele Nationale si Internationale, iar unii dintre ei inca detin recorduri ale Romaniei pana  astazi.

In 1987 viata mea brusc a luat o alta turnura plecand in Germania. Inceputurile au fost destul de grele, dar experienta acumulata in Romania  mi-a permis recunoasterea mea profesionala in Germania. Aici am gasit linistea si sustinerea in obtinerea performantelor mari. Rezultatele au fost pe masura, sportivii antrenati de mine devenind campioni olimpici, mondiali si europeni. Aceste rezultate deosebite au facut sa fiu solicitat sa sustin cursuri la diferite facultati din Germania, Suedia, Elvetia, Africa de Sud, America. Din pacate abia anul acesta am fost solicitat si de Federatia Romana de Atletism sa-mi pun la dispozitie  parte din experienta mea, cu toate ca din 2001 am fost felicitat de Federatia Suedeza de Atletism pentru aportul adus la obtinerea a doua titluri olimpice.

In Germania nu mi-am pierdut dragostea de a antrena copii, cu care am castigat titluri la juniori, la inaltime si lungime si acest lucru l-am facut chiar daca eram prins pana peste cap cu atleti de mare performanta detinatori ai titlurilor  mondiale si europene. Amintesc aici pe Heike Drechsler cu care  am castigat medalia olimpica de aur la Sidney, Tranhardt Carlo detinator al recordului european la saritura in inaltime cu 2,42 m , Ralf Sonn 2,39 m saritura in inaltime si multi altii.

 

 

inperspectiva.roAveti vreo superstitie inainte de concurs?

Multi dintre sportivi au. Si  eu am, de exemplu pasesc intotdeauna cu piciorul drept pe stadion sau in sala. Niciodata nu-mi tai unghiile si nu ma barbieresc in ziua concursului. Aceste lucruri le fac cu o zi inainte

 

 

Cum e privita activitatea sportiva in Germania?

Este privita ca un factor ajutator in mentinerea sanatatii populatiei. Aproape fiecare copil practica un sport. Am avut, de exemplu, la antrenament, de la copii de 4 ani pana la oameni de varsta a treia de peste 80 de ani care practicau regulat atletismul. Lothar Fischer pe care l-am antrenat cinci ani a fost dublu campion mondial la categoria peste 65 de ani.

Stadioanele de multe ori sunt mai pline cu oameni de varsta a doua si a treia decat cu sportivii legitimati. Toti iau sportul in serios. Persoana care doreste sa faca sport de performanta vine hotarata sa dea totul pentru acest lucru. Ei pornesc de la faptul ca vor sa invinga, sa castige ,victoria incepe la nivel mental: “eu vreau “.

 

 

Experiente amuzante

De-a lungul timpului am avut o serie de intamplari  hazlii de care-mi aduc aminte cu placere. Eram in tara si la un antrenament a venit un baiat care voia sa faca atletism. L-am trimis sa se incalzeasca pe marginea terenului si… am uitat de el… dupa vreo jumatate de ora mi-am adus aminte si l-am vazut ca el continua sa alerge in jurul stadionului. L-am intrebat ce face si mi-a raspuns senin ca “se incalzeste”. La intrebarea mea: “cate ture ai facut ?”, mi-a raspuns ca a  alergat peste 25 de ture de stadion si in mod normal se fac maximal 2-3 ture…iar comicul situatiei este altul.Cariera lui spotiva a evoluat in directia sariturilor si nu a alergerilor de fond obtinand multiple medalii si titluri interne si internationale la triplu salt.

O alta intamplare …eram cu atletii clubului la Campionatele Nationale in Botosani. Colegul meu antrenor cu care stateam in camera a intrat in baie sa faca dus. Dupa cinci minute l-am auzit tipand: “ fugi repede sa cumperi doua sticle de apa ca s-a oprit apa la robinet si sunt cu sapunul pe mine…”.Atunci eu l-am intrebat:“ de care preferi: gazoasa sau plata?” replica lui a fost ” Du-te dracu’ si ia mai repede..”

In 1995 am fost ofertat sa antrenez la un alt club din Germania. La negocierile despre salariu mi s-a oferit o suma care nu depasea mai mult de 100 marci fata de unde activam in momentul de fata. Am reactionat usor nepoliticos cu urmatoarele vorbe: “eu daca vad 100 de marci pe strada nici nu ma aplec sa o iau..” Conducatorul clubului spre surprinderea mea m-a intrebat serios : “Va doare spatele ?”….

Au fost nenumarate intamplari de-a lungul experientei sportive de care mi-amintesc intotdeauna cu placere si care mi-au atenuat permanent din grijile cotidiene.

La un moment dat eram la un restaurant impreuna cu Heike Drechsler, una dintre cele mai cunoscute personalitati din Germania si ospatarul care a venit sa ne ia comanda s-a uitat la noi si culmea a fost ca mi-a cerut mie un autograf si nu lui Heike, desi in acel an ea primise premiul Bambi (un fel de Oscar german la capitolul personalitati).

 

 

Emotii  care va  incearca departe de tara.

Tot timpul m-am gandit la tara. De fapt cand pleci departe de tara, doar fizic pleci pentru ca mereu amintirile te coplesesc si intotdeauna compari lucrurile in general placute pe care le-ai trait in tara cu situatiile actuale pe care le traiesti departe de ea. Si cu toate ca au fost si intamplari neplacute in Romania, totusi ti le amintesti pe cele placute si foarte rar iti revin in memorie cele neplacute. In discutiile pe care le am cu familia si cu  prietenii  din Germania povestesc cu drag despre experientele frumoase petrecute in tara  si mi-aduc aminte de prieteni cu care inca corespondez si sunt in relatii, desi distanta este un inconvenient.

inperspectiva.ro

Despre satisfactii. Exista un punct culminant?

Satisfactie profesionala pentru mine inseamna atunci cand sportivii pregatiti de mine au reusit sa urce pe podium si sa castige diferite concursuri.

Aici pot sa amintesc si faptul ca orice succes al echipelor de fotbal formate din copii in varsta de patru pana la zece ani, pe care le antrenez in momentul de fata, imi da aceeasi satisfactie profesionala ca si cucerirea medaliei olimpice de aur.

In viata unui om nu cred ca exista un singur punct culminant. De multe ori te intrebi care a fost…prima medalie obtinuta, nasterea unui baiat, primul nepot...Din punct de vedere profesional mi-aduc aminte si acum de prima medalie obtinuta de un sportiv de-al meu la aruncarea cu mingea de oina, apoi de primul titlu de campion al Romaniei, primul titlu balcanic, primul titlu european, primul titlul mondial…un om tinde intotdeauna catre mai mult, catre un tel, iar atingerea lui te face sa-ti doresti totdeauna si mai mult..

O alta mare realizare a mea este ca am o familie si faptul ca am doi nepoti langa mine.

 

 

Ce conteaza in sport?

In sport conteaza vointa de a fi in stare sa renunti la placerile momentane, sa te dedici suta la suta telului pe care ti l-ai propus in momentul cand pasesti pentru prima oara pe poarta unui stadion. De multe ori aceasta vointa este mai puternica decat talentul, fiindca dupa parerea mea talentul inseamna nouazeci la suta munca.

 

 

Exista un antrenor pe care-l admirati ?

Admir intotdeauna antrenorii bine pregatiti profesional cu care poti sta de vorba si poti schimba opinii.

inperspectiva.ro

Daca n-ati fi facut atletism, ce sport v-ar fi placut sa practicati?

Mi-ar fi placut sa joc biliard. Biliardul este un joc al rabdarii, inteligentei si este foarte linistitor in acelasi timp. Chiar si acum privesc cu placere aproape toate turneele de snooker care se transmit la televizor.

 

 

Sunteti stabilit in Germania. Cand v-ati simtit mandru ca sunteti roman?

Am avut mai multe momente cand m-am simtit mandru ca sunt roman. Prima data a fost atunci cand un sportiv de-al meu a obtinut o medalie la Campionatele Nationale ale Germaniei si antrenorul federal a venit la mine  si mi-a spus ca stie ca romanii sunt foarte bine pregatiti profesional, deoarece la facultatea pe care el o absolvise la Munchen avusese si un profesor roman despre care avea o parere deosebit de buna.

Au fost mai multe momente din acestea, dar pot aminti cu placere si cu mandrie ca atunci cand am inceput sa o antrenez pe Heike Dressler a aparut in Frankfurter Alemaigne Zeitung  un articol in care titlul era urmatorul: “Romanul Dan Vladescu o antreneaza pe Heike Dressler”. Au fost  prezentate doua reportaje despre viata mea din Romania si din Germania la televiziunea germana.

Romania va fi intotdeauna in inima mea. Ma agat de orice prilej, mai mic sau mai mare, sa vin in Romania. Chiar si atunci cand nu am nici o treaba.

 


      PRIMA PAGINA   INTERVIURI   CONTACT